Nu e totul despre noi

Sunt oameni în viața mea cu care mă întâlnesc rar, ai zice că absolut întâmplător chiar, dar cu care mă conectez atât de bine și care efectiv îmi înseninează ziua.

Ieri am fost cu copiii la piscină. Nu-s eu mare fan piscine, șezlonguri, trupuri despuiate unduindu-se agale prin peisaj (vorba Mariei mele: – Mami, acum asta e la modă, să ai chiloții în fund? – Nu știu, Mary, că eu nu-s tare cu moda🙃), dar cum lor le place, m-am dus și eu cu gândul să citesc ceva. Dar nici n-am ajuns bine, că m-am și întâlnit cu 2 prieteni dragi – Alexandra și Vladimir – pe care nu i-am mai văzut din toamnă și cu care, de regulă mă întâlnesc rar, dar toate întâlnirile noastre, pe mine una, mă umplu de bucurie și o stare de foarte bine.

Întâlnirile noastre sunt mereu vesele, râdem mult, povestim cu foarte multă sinceritate despre ce-am mai făcut în ultimul timp, ce planuri avem pe rol, ce fac copiii, cum ne străduim noi ca părinți să fim acolo alături de ei, dar și despre noi, ca adulți, cum facem să trăim o viață faină într-un oraș mic cum e Baia Mare.

Vladimir, privindu-mă foarte serios, îmi zice:

-Știi doar că tu ești exemplul meu cel mai clar și mai real că se poate, că se pot face lucruri frumoase urmându-ți pasiunea, chiar și într-un oraș mic.

Alexandra, cu care am vorbit mult și despre copii, grădiniță, școală, despre cât de liniștită și accesibilă e viața într-un oraș ca Baia Mare (treburi dintr-astea de mame)☺️, despre oamenii faini pe care îi întâlnesc mereu, îmi zice:

-Bine, dar tu mereu ai atras oameni faini spre tine!

Aseară, înainte de a adormi, m-am gândit puțin la ce mi-au zis: ești un exemplu că se poate și atragi oameni faini!

Poate că altă dată aș fi zâmbit, plină de mine, că uite, sunt tare deosebită!

Dar acum știu că nu e despre mine. Din momentul în care am înțeles că eu sunt doar un aluat (și e alegerea mea dacă vreau să fiu unul bun) care poate fi modelat la nesfârșit, care poate primi forme, gusturi sau arome multiple, care poate crește din senin, din care pot să guste și ceilalți, m-am ,,dezbrăcat” oarecum de mine, de ideea că EU știu mereu cum e mai bine pentru mine, că EU sunt cea care are putere deplină asupra mea, că dacă EU vreau, pot!

Când înțelegi că nu TU faci lucruri mărețe, ci prin TINE se fac lucruri mărețe, totul devine foarte simplu! Simți cu adevărat o ușurare! Nu mai faci lucrurile cu încrâncenare, nu mai cauți mereu recunoaștere, nu te mai bați cu pumnul în piept pentru rezultatele obținute. Pentru că știi că nu e despre tine, ci prin tine, pentru ceilalți.

Poate părea ciudat sau o coincidență, dar eu, atunci când mă rog, am un anumit mod de a mă ruga. Nu spun rugăciuni clasice, nu recit din minte mecanic, iar gândul îmi e în altă parte. Sunt acolo, prezentă și conectată la sursa cea mare de bunătate și lumină și spun, așa, cu cuvintele mele:

-Tu, care mă cunoști mai bine decât oricine în lumea asta, Tu, care știi exact cine sunt eu, cum sunt eu și cum e sufletul meu, te rog să ai grijă de mine, ajută-mă să știu să discern atunci când trebuie să o iau pe un drum, scoate-mi în cale oameni buni și nu ezita să-mi dai sarcini mărețe dacă ai încredere că le-aș putea duce la bun sfârșit. Iar eu mă rog ca prin ceea ce sunt, ce fac și spun zi de zi, oamenii să te vadă pe Tine, bunătatea și măreția ta!Amin!❤️

If your rich or poor, well it don’t matter
Weak or strong, we know love is what we’re after
We’re all broken but we’re all in this together
God knows we stumble and fall
And he so loved the world he sent His Son to save us all
And all the people said Amen

 

 

 

 

(Visited 405 times, 1 visits today)

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *