În lumea magică a cărților

În decembrie am apărut pe coperta revistei Mamprenoare România, revistă a unei comunități frumoase de femei din țară si din diaspora care, din dorința de a-și câștiga independența financiară, au pornit pe drumul antreprenoriatului și care au înțeles cât este de important să ai alături o comunitate la început de drum.

Acum aproape 5 ani, când copiii mei aveau 3 ani – Matei, respectiv 1 an – Maria, iar eu eram în concediu de îngrijire copil, într-o seară care nu se anunța cu nimic deosebită față de alte seri, citind aiurea pe facebook diverse chestii, mi-a apărut un soi de reclamă prin care te încuraja să-ți deschizi o mică afacere în care să vinzi cărți.

Dacă în acea seară m-aș fi gândit să-mi fac un mic autoportret, numai vânzătoare nu mă vedeam! Și asta nu pentru că ar fi ceva rău sau nepotrivit, ci pentru că eu, ca și structură interioară, nu am avut niciodată stofă de comerciant. Lucrasem anterior în bancă, inclusiv ca și ,,vânzător” de produse bancare, dar acolo parcă era altfel – clienții veneau la mine și-și făceau depozite sau carduri de dragul meu! Vorbesc serios! 🙂 Atât de mult îmi plăcea să povestesc cu ei, să-i sfătuiesc, le știam familiile, copiii, nepoții, unora le reținusem inclusiv CNP-ul, iar dacă în săptămâna anterioară avuseseră aniversarea sau urma să o aibă, eu știam asta și le ziceam La mulți ani! 🙂

Dar în acea seară nu mi-am făcut niciun autoportret, nici nu mi-am analizat calitățile (inexistente) de comerciant. În acea seară am simțit ceva magic: țin minte și acum cum m-a cuprins așa o senzație de neliniște, de nerăbdare, de fluturi în stomac, și un singur gând aveam în minte : no, asta e ceea ce trebuie să fac eu!

Din acea seară și până azi au mai fost multe senzații de neliniște, multe nerăbdări 🙂, mulți fluturi în stomac, nu mai zic câtă muncă, dar ceea ce-mi place cel mai mult e că a rămas acea magie de la început: în fiecare zi, cu fiecare carte, cu fiecare client, cu fiecare colet împachetat, și gândul că ăsta e drumul meu!

Am scris și un mic articol care apare în revistă, vi-l las aici:

,,Cred cu tărie că mamele au puteri magice.
De când am devenit mamă am descoperit o mulțime de lucruri noi despre mine: că sunt creativă, jucăușă, amuzantă, puternică, curajoasă și mai ales ceva ce aș fi putut face pariu că nu voi fi în stare să fiu vreodată – antreprenoare.
În cei 5 ani în care am stat acasă și am avut grijă de copiii mei, Matei și Maria, pe lângă puterile magice, mi-am descoperit pasiunea, mai precis mi-am regăsit visul din copilărie: acela de a fi înconjurată de cărți.
Acum 4 ani am început cu pași mici un proiect de suflet, o librărie online cu cărți pentru copii. Apoi, 2 ani mai târziu, a luat naștere o mică editură – Cartemma – în care am reușit să publicăm cărți valoroase pentru cei mici. De anul acesta avem și un spațiu amenajat pentru librărie, în Baia Mare, unde zilnic părinți și copii ne trec pragul pentru a-și alege cărți frumoase și unde, de asemenea, primim copii și dascăli de la grădinițele și școlile din oraș în cadrul unor ore de lectură gratuite.
Mai mereu sunt întrebată de unde mi-a venit ideea cu cărțile, cum am început, dacă a fost greu, dacă merită. Și de fiecare dată răspund: Da, merită! Când faci ceva ce e acolo în sufletul tău, când descoperi care sunt abilitățile și darurile tale, nimic nu ți se mai pare greu. Și mai mult, prinzi curaj și-ți depășești toate limitele. Și poate toate acestea par niște replici dintr-o carte, și chiar sunt : sunt replici din cartea pe care eu am deschis-o, din povestea pe care eu vreau să o scriu – povestea mea.
Eu încă de mică m-am imaginat între rafturi pline cu cărți, în mirosul acela de carte proaspăt ieșită de la tipar, și visul meu a fost să fiu fie librar, fie bibliotecar. Nu mi-a ieșit chiar din prima. A fost nevoie să trec prin experiența unui om de front office într-o bancă – să învăț ce înseamnă munca și relația directă cu clientul, apoi prin cea de manager de bancă, ca să știu acum să coordonez o echipă. Cred că fiecare experiență are locul ei în drumul nostru și trebuie să o primim cu bucurie.
Fiecare dintre noi poate să scrie propria poveste, și nu e nevoie să fim scriitori, ci doar să căutăm în adâncul nostru ce ne bucură, ce ne fascinează, unde ne vedem atunci când închidem ochii și ne lăsăm purtați de vise.
Uneori din povești se nasc vise, alteori visele noastre devin povești de viață. Visează cu ochii larg deschiși, visul tău poate deveni povestea ta!”

Voi, mai îndrăzniți să visați? 🙂

(Visited 235 times, 1 visits today)

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *