Drumul cel mai lung

De câte ori îl duc pe Matei la școală ne grăbim, desigur, și el îmi spune mereu că există o scurtătură și să o iau pe acolo ca să nu întârziem. Eu, care n-am nici cel mai mic simț al orientării, nu risc să o iau pe ceva drum necunoscut, oricât de scurt ar fi, că, la cum mă cunosc, am toate șansele să-l fac eu mai lung decât cel pe care mergem de obicei.😁

Dacă mă gândesc mai bine, și mă uit și în spate, niciodată nu mi-au plăcut scurtăturile, adică dacă am avut de ales, am ales fără doar și poate drumul mai lung. Poate și pentru că am și foarte multă răbdare. Răbdarea e una dintre calitățile mele 😊 care mă ajută să nu mă frustrez dacă lucrurile nu merg din prima așa cum aș vrea eu.

Azi povesteam cu fetele la birou, că nu știu cum facem că, în ultimul timp, am ales niște cărți pentru copii, pe care urmează să le publicăm curând, și din care noi, ca și adulți, avem o mulțime de lucruri de învățat. V-am mai povestit eu de cartea Fericirea este o vulpe – o carte de la o editură lituaniană, o carte pe care am citit-o și recitit-o de peste 100 de ori și de fiecare dată m-a făcut să observ alte aspecte, să fac alte conexiuni, să-mi pun alte întrebări, să iau o pauză de la ceea ce fac și doar să mă observ.

Cum e viața mea de zi cu zi? Fac lucruri doar ca o rutină sau mă și abat de la drum? Fac ce-mi place mie sau fac ce trebuie?

Știu că mulți dintre noi nu mai avem timp de întrebări și mergem continuu pe același drum, zi de zi, facem aceleași lucruri, ne vedem cu aceeași oameni, râdem poate la aceleași glume, și oarecum, fără să ne dăm seama, alegem drumul cel scurt pentru că e cel cunoscut, e cel care ne oferă siguranță.

Și mie îmi place siguranța și uneori îmi place și rutina – să mă trezesc dis de dimineață, să zâmbesc de una singură, să-i învelesc pe copii în timp ce încă dorm, să arunc o privire scurtă spre cer și să trimit o mulțumire, dar apoi, gata, trecem la lucruri provocatoare 😊.

Știți ce am observat: că atunci când ieși de pe drumul scurt, doar la primul picior ți se pare mai greu, când încă nu știi dacă alegi bine sau nu, când ești încă cu un picior pe drumul cunoscut și cu celălalt pe cel necunoscut, și ai sentimentul că, deși ești în echilibru, ai toate șansele să ratezi dacă alegi drumul cel lung. Dar știți ceva – chiar așa e, ai toate șansele să ratezi, DAR ai și toate șansele să începi călătoria vieții tale.❤️

(Visited 201 times, 1 visits today)

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *