Cu ce ne tratăm alergiile

De ceva vreme am un soi de alergie. Nu e ceva grav, și nici nu se manifestă chiar zilnic, dar e acolo, și se declanșează din când în când.

De exemplu, aseară m-am dus singură o oră la mișcare. 
Nu vă închipuiți că fac ceva Dublu axel sau Tsukahara cu triplu șurub, mă plimb și eu o oră, într-un ritm mai alert. M-am întors eu relaxată acasă și i-am găsit pe toți dormind.
Fericită că pot și eu dormi o noapte bine, m-am culcat în singurul pat disponibil, cel al Mariei.

Pe la 6 dimineața simt o respirație direct în față și deschid un jumătate de ochi:
– Mami, te-ai trezit!?
– Nu încă.
– Mami, dar când te trezești?
– Vreau să mai dorm un pic.
– Mami!
– Hmm.
– Mami, ce înseamnă un pic, 5 minute?
– Puțin mai mult.
– Mami, dar eu ce să fac până tu te trezești?
– Habar n-am. Ai putea chiar să dormi, de exemplu.
– Mami, dar eu deja m-am trezit.
– (Serios?) Acum cred că și eu.
Aud niște pași mici…
– Mami, de ce e Matei la mine în pat, spune-i să plece că eu vreau să stau lângă tine.
– Hai, că-ți fac eu loc.
– Maaamiii, eu am fost primul lângă tine.
– Maaamiii, dar e patul meu, spune-i lui Matei să plece.

Sunt încă calmă, mă simțiti, nu? 🤐

– Nu vă mai certați că încăpem toți 3.
– Maaamiii, mi-e foame.
– Fix acum?
– Maaaammmmiii, și mie mi-e foame.
– Bine, bine, mă ridic…
– Mami, eu vreau ou, dar să fie ochi.
– Mami, eu nu vreau ochi, eu vreau omletă.
-…(eu, un pistol… glumesc, desigur, ce să fac cu un pistol, eventual o pușcă…)

În timp ce trebăluiesc eu prin bucătărie, în camera de lângă tocmai începe războiul. (și nici nu a declarat nimeni nimic înainte, nu așa se făcea cândva?🤔Era o declarație de război înainte, și apoi începea războiul).

– Maaamiii, spune-i lui Matei să plece din camera mea, că nu mă lasă să mă joc!
– Maammii, da’ nu-i fac nimic!
– Maaamiii, ba da îmi face, mă enervează că stă lângă mine!
– Maaamiii, ai văzut ce rea e fata asta, nu-i fac nimic și urlă întruna.

Încep să-mi iasă niște bube. Cum ce bube? Nu v-am zis că am alergie. Cum la ce? La cuvântul MAAAMMMMIIIIII!

Am fost și la farmacie într-o zi:
– Da, este remediu, se numește ZEN.
– Da? Super! Dați-mi așa pe 2-3 luni, să-mi ajungă.
– Aa, dar nu avem!
– Cum adică, nu aveți?
– De câte ori primim, trece foarte repede.
– Păi bine, bine, dar când aș putea să vin, să fiu sigură că aveți?
– Nu vă pot spune…poate dacă cunoașteți pe cineva…, știți cum zic…e mai delicat cu remediul ăsta.

Adică se dă pe sub mână, ca să înțelegeți și voi. Asta-i România de azi, dacă n-ai și tu o pilă, ceva, nici ZEN-ul n-are cum să te ajute!😜

P.S Poza asta e ca reclamele din pauze… pauzele dintre războaiele zilnice.

(Visited 66 times, 1 visits today)

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *