Recunosc că la început m-am simțit ciudat, mă uitam la mine și mă întrebam: Serios, acum, ce te-a apucat? Vei fi ceva poetă neînțeleasă și vrei să te înțelegă acum lumea care citește?
Recunosc, de asemenea, că mă uitam să văd dacă dă cineva like, dacă zice cineva ceva, pentru că și pentru mine era ceva atât de nou și de altfel.

Unele postări le scriu în maxim 10 minute, altele în jumătate de oră, iar unele în decursul a mai multe zile, în care îmi vin idei, mi le notez sau doar le rețin, iar când am puțin timp, le și scriu.

M-am tot întrebat de unde vin cuvintele astea, cum te poți așeza la masă tu, un om ca oricare altul, și pur și simplu să scrii, iar lumea care citește să aprecieze.
Eu mă cunosc destul de bine, n-am un bagaj literar atât de mare în spate încât să mă cocoșeze, nici nu-s vreun geniu literar în devenire, eu scriu cu cuvinte simple, uneori chiar banale, în care doar pun ceva din mine.

Și tot punându-mi întrebări, am descoperit de unde vin aceste cuvinte, ce sunt ele, de fapt.
Sunt o BINECUVÂNTARE: bine + cuvânt + are, sau invers citit: are cuvânt bine – adică
Am (primit) cuvinte de bine 😊.
Da, este o binecuvântare pe care eu am primit-o, pe lângă multe altele, și pe care trebuie să o dau mai departe.

Am înțeles, de asemenea, că deși unele postări par a fi despre mine, din afară poate părea că-mi etalez viața, sunt de fapt niște cuvinte care doar trec prin mine și merg spre ceilalți.

Atunci când se mai adaugă câte o binecuvântare la viața noastră, cât ar fi ea de mică, ne face să ne dăm seama că viața asta nu e doar despre noi, ci e despre noi alături de ceilalți și despre ceilalți alături de noi, și despre cum ne bucurăm cu toții împreună! ❤️

P. S Când am ieșit azi din casă, vecina mea Dana, mă întreabă: Tu, Ancuța, de unde ai atâta inspirație?
I-am răspuns doar atât : De sus, Dana, de sus! Pentru că eu chiar cred că toate lucrurile bune vin de sus! ❤️